Later Edit: Tocmai ce am terminat de vizionat Forrest Gump. Şi acest film a fost foarte emoţionant. “Să fii idiot nu-i o cutie cu ciocolată”.

Pentru mine şcoala ideală ar fi aceea în care mă duc cu plăcere, în care aştept cu nerăbdare următoarele ore, în care nu sunt nevoit să îmi petrec toată ziua în casă învăţând şi scriind teme kilometrice.
Cel mai frumos ar fi ca şcoala ideală să fie amplasată în mijlocul unui oraş fantastic, dar eu mă mulţumesc şi cu schimbarea sistemului român.
Pentru început mi-ar place ca doar limba şi literature română,sportul şi materia de profil să fie obligatorii, restul fiind opţionale pentru fiecare elev. În plus, relaţia profesor-elev ar trebui să fie una de prietenie, profesor explicând în clasă, elevii fiind atenţi la oră, iar acasă să nu fie nevoit decât să reciteasca o data lecţia, pentru că a fost învăţată în clasă. Fiecare elev va avea un laptop personal pentru stocarea rapidă a datelor şi a lecţiilor. Teoria să fie pusă mai mult în practică, pentru aceasta trebuie construite laboratoare speciale pentru fiecare materie.
Şcoala ar trebui modernizată, să fie introduce sisteme de securitate mai complexe cu camere de luat vederi şi intrare pe bază de carte de identitate. Sălile de clasă să fie vopsite într-o culoare plăcută, fiecare copil să stea într-o băncuţă care să conţină un sertar, unde să ne lăsăm cărţile şi caietele, geamuri tip termopan. Pe coridoare să fie câte un dulap cu cifru secret pentru fiecare în parte. În timpul pauzelor copii ar putea să aleagă între mersul la bibliotecă pentru a citi, ieşirea în parc la recreere, mersul la magazin pentru a-şi cumpăra de mâncare şi ocuparea cu activităţilor extraşcolare.
Intrarea la facultate să nu fie făcută pe bază notelor şi mediilor, ci pe baza unor examene. La sfârşitul fiecărui an profesorii vor avea de ales între evaluare finală sau ascultare orală din toată materia clasei, pentru a vedea evoluţia elevului. Notarea n-ar trebui să conteze decât pentru cine vrea să se mândrească că are cine ştie câţi de 10 sau de 2, însă nu este relevanţă.
Această este şcoală ideală pentru mine. Însă vor trece mulţi ani până şcoală românească va atinge standardele cel puţin europene.

Trupa s-a dezvoltat iniţial cântând în reţeaua de cluburi din Manchester. Au semnat un contract la compania independentă de înregistrări Creation Records şi au lansat în 1994 albumul lor de debut Definitely Maybe. Anul următor, trupa a înregistrat (What’s the Story) Morning Glory (1995) altăuri de noul baterist Alan White, în acelaşi timp cu desfăşurarea rivalităţilor faţă de semenii lor din topuri, trupa Blur. Fraţii Gallagher apăreau adesea în ziarele tabloid datorită disputelor lor şi a stilului de viaţă agitat. În apogeul faimei lor, Oasis a lansat cel de-al treilea album, Be Here Now (1997), care a fost cel mai rapid vândut album din UK, dar care nu a mai fost vândut aşa de bine după ceva timp. Trupa şi-a pierdut doi vechi membrii, pe Paul McGuigan şi pe Paul Arthurs şi au văzut o serioasă decădere în popularitatea lor internaţională între înregistrarea şi lansarea albumelor Standing on the Shoulder of Giants (2000) şi Heathen Chemistry (2002). În orice caz, trupa a avut o renaştere odată cu lansarea albumului Don’t Believe the Truth (2005) şi Dig Out Your Soul (2008) şi cu turneele lor de promovare.

La sfârşitul lui august 2009, Noel Gallagher şi-a anunţat retragerea din trupă. Deşi nici un comunicat oficial nu a fost publicat de la despărţire până acum, Liam Gallagher a declarat într-un interviu pentru The Times că “Oasis nu mai există”.
Şi acum să vă arăt câteva melodii care personal îmi plac foarte mult şi care i-au facut celebri.
Oasis – Wonderwall

Oasis – Champagne supernova

Oasis – Live forever

Şi mai sunt multe care le ascult zi de zi. Le puteţi găsi pe profilul meu de last.fm.