House-Ad

Cei de la Holograf spun că şi băieţii plâng. Doar că ei nu bocesc in batistuţe parfumate aşteptând compasiune ca majoritatea fetelor. Noi când eram mici ne jucam cu maşinuţe şi pistoale, nu cu păpuşi Barbie şi cu rochiţe.Când vezi câte unul care plânge cum îl poţi consola? Îi spui că râd fetiţele de el. Şi aici am vrut s-ajung. Foarte multă lume consideră că plânsul din partea unui băiat este un semn de slăbiciune. Nu e nimic rău în a plânge, suntem oameni şi noi. Sunt momente când trăim emoţiile la intensitate maximă alteori emoţiile sunt prea puternice şi ajungem să plângem. Sunt persoane cu un caracter mai puternic, şi altele cu un caracter mai slab. Fiecare ne manifestăm în feluri diferite, unii reuşind să se stăpânească în cazuri extreme, alţii nu.
Însă toţi plângem când se întâmplă ceva sensibil în viaţa noastră. Există firi mai închise care nu se exteriorizează şi ţin totul pentru ei. Şi nu spun nimic, şi se consumă singuri până când răbufnesc şi dau totul afara, se descarcă. Majoritatea băieţilor au mulţi prieteni cu care discută diferite lucruri, analizează diferite situaţii, mai bârfesc pe cineva, insă nu e de ajuns. Cele mai multe fete au un prieten foarte bun, iar băieţii o prietenă foarte bunăAcest lucru se întâmplă pentru că prietenii noştri nu au puterea să ne înţeleagă mereu si avem nevoie de sfatul sau sprijinul sexului opus. Eu sunt o fire mai sensibilă. Pun suflet în ceea ce fac, mă consum în diferite situaţii şi uneori mă exteriorizez prea mult (poate e un defect al meu, nu suntem perfecţi).
Am prieteni cu care vorbesc aceste trăiri, dar uneori apelez la o prietenă foarte bună, care are puterea să mă inţeleagă. În natură şi în viaţă există un echilibru. Bărbat fără femeie şi femeie fără bărbat nu există, indiferent cât de cocoşi ne dăm.